Cetatea Tighina (Bender), fortăreața otomană de pe Nistru

Cetatea Tighina este o fortăreață mare pe malul drept al Nistrului, în orașul Tighina (Bender), pe care sultanul Soliman Magnificul a ridicat-o din piatră începând cu 1538. Timp de secole a fost un bastion otoman împotriva Poloniei și Rusiei, până când a devenit definitiv rusească în 1812. Din 1992, cetatea se află pe teritoriul controlat de autoritățile transnistrene; recomandările de călătorie ale Belgiei descurajează categoric în 2026 orice călătorie acolo.

Ce vedeți

Fortăreața are trei părți, o citadelă, o cetate de jos și o cetate exterioară, care împreună ocupă aproximativ 67 de hectare. Citadela, cu turnurile și zidurile ei masive de calcar, se află lângă râu; pe trei laturi o înconjoară un șanț uscat, care nu a avut niciodată apă. În interiorul zidurilor se înalță biserica Sfântul Alexandru Nevski, sfințită în 1833 și redeschisă cultului din 2011. Fostul depozit de praf de pușcă găzduiește din 2008 un muzeu de istorie, iar în Turnul Armenesc s-a deschis în 2012 un muzeu al instrumentelor de tortură medievale.

Istorie

Tighina este menționată pentru prima dată într-un privilegiu comercial din 6 octombrie 1408, prin care domnitorul Alexandru cel Bun le acorda scutiri negustorilor din Liov. Pe atunci exista aici un punct vamal moldovenesc, cu o fortificație de lemn și pământ. În 1538, Soliman Magnificul a cucerit localitatea și a refăcut-o și extins-o din piatră, potrivit tradiției după planurile arhitectului Sinan. Otomanii au numit-o Bender. Pe la 1705-1707, complexul avea zece bastioane și unsprezece turnuri.

După înfrângerea de la Poltava din 1709, regele Suediei Carol al XII-lea și-a găsit aici adăpost; a rămas până în 1713, când otomanii l-au arestat. Hatmanul cazacilor Ivan Mazepa a murit în 1709 la Bender. Rusia a cucerit cetatea în 1770 și în 1789, a restituit-o de fiecare dată și a obținut-o definitiv în 1812, prin Pacea de la București. Potrivit rezumatului istoric al complexului, perioada românească de după 1918, al Doilea Război Mondial și războiul din 1992 au adus și ele lupte sau schimbări de autoritate. Din 1996 aici este cantonată o unitate militară transnistreană.

Sfaturi pentru vizită

Întrebarea principală este dacă vreți cu adevărat să mergeți. Serviciul Public Federal Afaceri Externe al Belgiei descurajează categoric, în recomandările sale de călătorie (actualizate la 17 iulie 2026), orice călătorie în Transnistria; guvernul Republicii Moldova nu are control acolo, iar asistența consulară nu este garantată. Cine merge totuși trece printr-un post de control transnistrean, prezintă pașaportul și plătește în ruble transnistrene. Posturile de control și militarii nu se fotografiază.