Ce se mănâncă și ce se bea în Moldova: bucătărie, vin și divin

IO bucătărie a porumbului, a brânzei și a gustului acru

Cine se așază la masă în Moldova mănâncă în mare parte ce cunosc și vecinii din România. Bucătăria este strâns înrudită cu cea românească, cu straturi lăsate de istorie: frunze și legume umplute de origine otomană, supe și salate rusești și ucrainene, mâncăruri bulgărești și găgăuze în sud. Baza rămâne satul: porumbul, lactatele, carnea de porc, puiul, fasolea, varza și tot ce dă grădina vara.

Felul emblematic este mămăliga, un terci consistent de mălai care pe vremuri ținea loc de pâine celor săraci. Se servește cu brânză (brânză de oaie sărată), smântână și uneori slănină prăjită, sau ca garnitură la tocană. Sarmalele, foi de varză sau de viță umplute cu carne tocată și orez, nu lipsesc de la nicio sărbătoare. Supele sunt un capitol aparte: zeama este supă de găină cu tăiței de casă, iar ciorba și borșul sunt supe acre, acrite cu borș din tărâțe fermentate sau cu lămâie.

Din cuptor ies plăcintele, turte plate de aluat umplute cu brânză, varză, cartofi sau dovleac, precum și variantele rulate, vărzarele și vertutele. Iarna stau gata răciturile, carne de porc în aspic cu mult usturoi. De sărbători apare cozonacul (pâine dulce dospită, cu nuci), iar de Paști pasca. Minoritățile își adaugă propriile mâncăruri: la găgăuzi este șorpa, o supă de oaie bine condimentată, la bulgarii din sud mangea, pui cu sos.

Vegetarienii o duc mai bine decât ar lăsa să se creadă reputația unei bucătării pline de carne: multe plăcinte, colțunașii (pernițe de aluat cu brânză sau cu vișine), mămăliga cu brânză și salatele de vară sunt fără carne. Cine mănâncă vegan face bine să întrebe explicit de unt și de smântână.

IICum decurge o masă

O masă moldovenească completă are o structură fixă. Mai întâi vin gustările reci: murăturile, brânza de oaie, mezelurile, salatele de roșii și castraveți și, iarna, răciturile. Urmează supa, felul întâi, și abia apoi felul principal, cu carne și mămăligă sau cartofi. Masa se încheie cu o prăjitură sau cu fructe. Carnea apare tradițional și printre gustări, ceea ce explică de ce masa e deja plină înainte să înceapă mâncarea propriu-zisă.

Ospitalitatea nu e un clișeu, ci o regulă socială. Cine merge în vizită la un sat primește aproape întotdeauna ceva: un pahar de vin de casă, o bucată de plăcintă, o cafea. Se poate refuza, dar o gură de vin sau o îmbucătură sunt apreciate. Se ciocnește cu noroc și se mănâncă cu urarea poftă bună. La petrecerile de familie, la cumetrii și la nunți, masa ține ore întregi, iar toasturile se țin lanț.

Vinul însoțește majoritatea meselor. La țară, multe familii își fac încă vinul din parcele mici de lângă casă, adesea din soiuri hibride care aproape că nu se găsesc în comerț. Acest vin de casă e o băutură pentru socializare, nu un vin de calitate, și se toarnă fără multe ceremonii. Pentru copii și pentru cei care nu beau, pe masă stă compotul, o băutură fiartă din fructele livezii proprii.

IIIO țară veche a vinului, cu un secol zbuciumat

Între Prut și Nistru se face vin de mii de ani: la Vărvăreuca, arheologii au găsit amprente de semințe de struguri din mileniul al III-lea î.Hr. În Evul Mediu, vinul era exportat în Polonia și spre răsărit. Sub Imperiul Rus, după 1812, viticultura a primit un nou impuls, până când filoxera a distrus, la sfârșitul secolului al XIX-lea, mari suprafețe de vie.

Podgoria sovietică și prohibiția

În perioada sovietică, RSS Moldovenească a devenit unul dintre marii furnizori de vin ai Uniunii. S-a plantat masiv, cu accent pe volum, pe vinuri dulci și pe brandy pentru piața rusă. Campania antialcool din anii 1980 a lovit puternic: între 1985 și 1987 au fost defrișate aproximativ 30% din podgorii.

Două embargouri

După independență, Rusia a rămas principalul cumpărător. În 2005, anul record al exporturilor, aproximativ trei sferturi din vinul moldovenesc mergeau în Rusia. În 2006, Moscova a interzis importul de vin moldovenesc (și georgian), oficial din motive sanitare. Multe vinării au dat faliment. În septembrie 2013, cu două luni înainte ca Moldova să parafeze Acordul de Asociere cu UE, a urmat o a doua interdicție. UE și-a deschis complet piața pentru vinul moldovenesc la 1 ianuarie 2014, iar sectorul s-a reorientat spre vest.

Saltul calitativ

Embargourile au impus o reinventare: vechile plantații hibride și sovietice au făcut loc unor soiuri europene și autohtone mai bune, iar o generație de vinării mai mici a început să îmbutelieze în loc să vândă vin vrac. Din 2013, Oficiul Național al Viei și Vinului (ONVV) promovează sectorul sub marca Wine of Moldova. În iunie 2025, Chișinăul a găzduit pentru prima dată Congresul Mondial al Viei și Vinului al OIV. În același timp, suprafața viticolă se micșorează: potrivit cifrelor prezentate la conferința sectorului, dispar în medie 1.900 ha pe an, iar în 2024 mai rămăseseră circa 58.800 ha.

IVCele patru indicații geografice protejate

Moldova are patru indicații geografice protejate (IGP), recunoscute atât în Moldova, cât și în Uniunea Europeană. Trei sunt regiuni viticole, iar a patra se aplică distilatului din vin.

Fiecare regiune este gestionată de o asociație a producătorilor. Pe etichetă, regiunea apare ca Indicație Geografică Protejată; este comparabilă cu o IGP franceză, cu reguli mai puțin stricte decât o denumire de origine controlată. Mai departe, în ghidul vinurilor, se găsesc detalii despre fiecare vinărie în parte.

VSoiuri autohtone de recunoscut

Pe lângă soiurile internaționale (Cabernet Sauvignon, Merlot, Chardonnay, Sauvignon Blanc, Pinot Noir), soiurile locale sunt cele care dau vinului moldovenesc o identitate proprie. Ele sunt un patrimoniu comun cu România.

• Fetească Neagră: cel mai important soi autohton de struguri negri, cu fructe închise la culoare, tanini catifelați și o notă condimentată. Adesea maturat în baric și folosit și în cupaje.
• Rară Neagră: soi roșu mai ușor și suculent, odinioară mai ales partener de cupaj, astăzi vinificat și singur, ca vin suplu și fructuos.
• Fetească Albă: soi alb cu arome florale și aciditate blândă.
• Fetească Regală: vin alb mai proaspăt și mai nervos, potrivit pentru spumante.
• Viorica: un soi obținut prin încrucișare în Moldova, cu un profil pronunțat aromat, de muscat.
• Busuioacă Albă și Plavaie: soiuri albe mai rare, pe care câțiva producători mai mici le plantează din nou.

Cine e obișnuit cu vinurile din Burgundia sau de pe Valea Loarei va regăsi în Rară Neagră o lejeritate familiară; iubitorii de cupaje bordeleze se pot îndrepta spre asamblajele roșii din Ștefan Vodă, unde Fetească Neagră este adesea combinată cu Cabernet și Merlot.

VIDrumurile vinului și vizitele la vinării

Fiecare dintre cele trei regiuni viticole are un drum al vinului care face parte din Iter Vitis, itinerarul cultural al Consiliului Europei dedicat viticulturii. Potrivit oficiului național de turism moldova.travel, aproximativ 40 de vinării oferă tururi și degustări, 14 au restaurant și 6 oferă cazare. Drumul prin Codru cuprinde 23 de vinării deschise turismului vitivinicol și cere trei-patru zile; cel prin Ștefan Vodă cere două.

Numele mari

• Cricova și Mileștii Mici, aproape de Chișinău, sunt adevărate orașe subterane ale vinului, amenajate în foste cariere de calcar. Cricova are aproximativ 120 km de galerii și este cunoscută pentru vinurile spumante; Mileștii Mici figurează în Cartea Recordurilor Guinness cu cea mai mare colecție de vinuri din lume. Vizitatorii sunt plimbați prin galerii cu vehicule mici (electrice).
• Castel Mimi din Bulboaca, castelul restaurat al lui Constantin Mimi, ultimul guvernator al Basarabiei, cu restaurant și resort vitivinicol.
• Château Purcari, în sud-est, domeniu viticol din 1827, și Et Cetera, o afacere de familie din aceeași regiune.
• Château Vartely, lângă Orhei, la cca 45 km de Chișinău, și Asconi, cu căsuțe de oaspeți și restaurante.
• În sud, Kara Gani, cu bucătărie găgăuză și excursii la rămășițele Valului lui Traian.

Informații practice

Tururile și degustările trebuie rezervate din timp; multe vinării sunt mici, iar o vizită spontană nu reușește întotdeauna. Cele mai multe acceptă rezervări online. Cine conduce face bine să lase paharele de degustare unui pasager. Un șofer sau un tur organizat din Chișinău este soluția cea mai comodă.

Ziua Națională a Vinului

Cea mai mare sărbătoare a vinului este Ziua Națională a Vinului, organizată tradițional în primul weekend din octombrie, în centrul Chișinăului. Ediția a 25-a a avut loc pe 3 și 4 octombrie 2026. Zeci de vinării toarnă vin în stradă, iar multe domenii își deschid porțile pentru vizitatori în acel weekend.

VIIDivinul, brandy-ul moldovenesc

Divinul este un distilat din vin, obținut din vin moldovenesc și maturat în butoaie de stejar după metoda folosită în Franța pentru coniac. Deoarece denumirea de coniac este protejată în UE, Moldova își comercializează brandy-ul sub un nume propriu și cu o indicație protejată proprie, IGP Divin, valabilă pentru întregul teritoriu.

Pe etichetă apare de obicei durata de maturare, de la câțiva ani la câteva decenii. Casele cunoscute au o istorie lungă: Kvint la Tiraspol (din 1897), Aroma la Chișinău (1898), Bardar în raionul Ialoveni (1929) și Barza Albă la Bălți (1944). Château Cojușna, fondat în 1995, este unul dintre producătorii și exportatorii mai mari. Kvint se află în Transnistria, regiunea separatistă nerecunoscută de pe malul stâng; pentru călătoriile din Belgia, înainte de o vizită acolo merită consultat avizul de călătorie belgian actualizat.

Divinul este o piață de export în creștere. În timp ce exportul de vin a scăzut în valoare cu 5% în primele șapte luni din 2026, exportul de divin și distilate a crescut cu 22%, până la 34,7 milioane de dolari. În Moldova, divinul se bea ca digestiv, simplu și la temperatura camerei.

VIIICe să comandați la restaurant

Restaurantele din Chișinău merg de la localuri tradiționale cu interior din lemn până la restaurante moderne care reinterpretează mai ușor bucătăria locală. La țară, cel mai bine se mănâncă adesea la pensiunile agroturistice, unde gazda gătește cu ce dă grădina. Câteva repere pentru meniu:

• Pentru început: un platou cu brânză, murături și mezeluri sau plăcinte cu brânză.
• Supă: zeamă după o noapte lungă sau pe frig, ciorbă de perișoare dacă vreți ceva consistent.
• Fel principal: mămăligă cu brânză, smântână și o tocană, sau tochitură (bucăți de carne de porc prăjite, cu ou ochi, brânză și mămăligă). Lângă carnea la grătar se servește mujdei, un sos iute de usturoi.
• Desert: colțunași cu vișine sau cu brânză dulce, ori o felie de cozonac.
• Băutură: cereți vin de la o vinărie locală în locul vinului casei; multe localuri servesc Fetească Neagră sau Rară Neagră la pahar. Încheiați cu un divin.

Pentru standardele belgiene, prețurile sunt mici, inclusiv pentru sticlele bune de la producători mici. Bacșișul este apreciat în restaurante. Plata cu cardul este posibilă aproape peste tot în oraș; la țară e bine să aveți la îndemână câțiva lei.

IXPiețe și produse locale

Cea mai bună lecție despre mâncarea moldovenească se primește la piață. Piața Centrală din Chișinău este cea mai mare: în hale și în aer liber, țărani și comercianți vând legume, fructe, miere, lactate, carne, murături și fructe uscate. Oferta urmează strict anotimpurile: cireșe și căpșuni în iunie, roșii, ardei și pepeni vara, struguri, mere și nuci toamna.

Ce merită luat acasă: nuci, miere, fructe uscate, o sticlă de divin și vin de la un domeniu vizitat. Brânza de oaie și mezelurile e mai bine să rămână aici: intră sub interdicția UE privind importul de carne și lactate de către călătorii care vin din țări din afara UE; vinul și băuturile spirtoase intră sub scutirile pentru călători care se aplică la intrarea în UE.

La piață se plătește în lei și adesea cu numerar. De obicei se poate gusta, iar câteva cuvinte în română (bună ziua, mulțumesc) deschid uși. Cine vorbește rusă este și el bine înțeles la Chișinău.