Chișinău

Un oraș de piatră albă

Într-o dimineață însorită, opriți-vă în piața centrală din Chișinău și priviți fațadele. Sunt luminoase, aproape albe. Este calcarul din carierele de la Cricova, la cincisprezece kilometri de aici. De aceea moldovenii își numesc capitala orașul de piatră albă. Astăzi, în oraș locuiesc aproximativ cinci sute șaizeci și șapte de mii de oameni, iar în tot municipiul peste șapte sute douăzeci de mii. Aproape unul din trei locuitori ai țării trăiește aici.

De la sat mănăstiresc la capitală

Prima mențiune a Chișinăului datează din o mie patru sute treizeci și șase. Era pe atunci un sat mic în jurul unei mănăstiri, în Țara Moldovei. Totul s-a schimbat în o mie opt sute doisprezece. Partea de răsărit a Moldovei a trecut atunci la Imperiul Rus și a primit numele de Basarabia. Chișinăul a devenit centrul noii provincii. Un plan urbanistic din o mie opt sute treizeci și patru a fixat bulevardele lungi și drepte care definesc și azi centrul. Arhitectul Alexandru Bernardazzi a proiectat în acea epocă, printre altele, clădirea primăriei.

Un poet în exil

În o mie opt sute douăzeci, un tânăr poet rus a ajuns aici fără voia lui. Alexandr Pușkin fusese exilat de țar în sud. A locuit câțiva ani la Chișinău și a scris poezii despre acest ținut. Căsuța în care a stat este astăzi muzeu. Așa și-a câștigat orașul de provincie un loc în literatura rusă.

Distrugere și reconstrucție

Secolul al douăzecilea a lovit din plin. În noiembrie o mie nouă sute patruzeci, un cutremur puternic a zguduit orașul. Au urmat bombardamentele din o mie nouă sute patruzeci și unu și luptele din o mie nouă sute patruzeci și patru. O mare parte din centru era în ruine. Între o mie nouă sute patruzeci și șapte și o mie nouă sute patruzeci și nouă, arhitectul Alexei Șciusev a întocmit un plan de reconstrucție. Așa a căpătat Chișinăul bulevardele largi, clădirile sovietice și modernismul din beton, alături de bisericile și casele care supraviețuiseră războiului.

Piețe, parcuri și târguri

Inima orașului este piața mare, cu Arcul de Triumf și Catedrala Nașterea Domnului. Alături se întinde parcul Ștefan cel Mare, cu statuia domnitorului medieval. Mergând mai departe, ajungeți la Valea Morilor, o căldare verde în jurul unui lac. Iar la Piața Centrală, marele târg, orașul își cumpără brânza de oaie, nucile și fructele. În muzeele de istorie, de artă și de etnografie se poate citi povestea întregii țări.

Poarta Moldovei

Din două mii douăzeci și cinci, aeroportul poartă numele compozitorului Eugen Doga. Pentru cei mai mulți călători, Moldova începe aici. Din Chișinău pleacă autobuzele spre nord, spre sud și spre Nistru, iar beciurile de la Cricova sunt la un sfert de oră cu mașina. Un oraș care de două ori aproape a dispărut a devenit astfel punctul de plecare spre tot ce are țara de oferit. Și este clădit în continuare din piatra albă a propriului subsol.