Parcul Ștefan cel Mare și Sfânt

Ce vedeți

Parcul este un dreptunghi de alei umbroase pe bulevardul Ștefan cel Mare, în diagonală față de catedrală. La intrare se înalță statuia de bronz a lui Ștefan cel Mare, realizată de sculptorul Alexandru Plămădeală, cel mai cunoscut monument al orașului și un loc de întâlnire consacrat.

Prin parc trece Aleea Clasicilor, amenajată în 1958: busturi de bronz pe socluri de granit roșu, străjuite de lei de marmură, ale unor scriitori precum Mihai Eminescu, Ion Creangă și Vasile Alecsandri. Aici se află și monumentul lui Pușkin realizat de Alexandr Opekușin în 1885, al doilea monument Pușkin ridicat într-un oraș, după cel de la Moscova. Patru fântâni, dintre care cea mai mare la intersecția aleilor, și numeroase bănci fac din parc un loc îndrăgit; în oraș i se mai spune și parcul îndrăgostiților.

Istorie

Inginerii militari ruși au amenajat parcul în 1818, la scurt timp după ce Basarabia fusese anexată la Imperiul Rus. Potrivit Visit Chișinău, statuia lui Ștefan cel Mare a fost inaugurată la 29 aprilie 1928, la împlinirea a zece ani de la Unirea Basarabiei cu România. Statuia a urmat cursul istoriei: în iunie 1940 a fost transportată în România, în 1942 s-a întors, în 1944 a fost luată din nou, iar în 1945 a revenit definitiv la Chișinău.

Monumentul lui Pușkin se afla inițial în altă parte a parcului și a fost mutat pe Aleea Clasicilor după al Doilea Război Mondial. Pușkin a trăit în exil la Chișinău între 1820 și 1823, ceea ce explică locul său printre scriitorii moldoveni.

Sfaturi pentru vizită

Parcul este mereu deschis și ideal pentru o pauză între obiectivele din centru. Se poate combina cu catedrala și cu Arcul de Triumf, de cealaltă parte a bulevardului, precum și cu Casa-muzeu Pușkin, aflată la câțiva pași. În serile de vară e plin de lume la plimbare, iar numeroasele bănci îl fac și un loc bun pentru un scurt popas.