Dimitrie Cantemir

Cantemir s-a născut la 26 octombrie 1673, fiu al domnului Constantin Cantemir. După moartea tatălui a domnit câteva săptămâni în 1693, apoi a fost înlocuit. Între 1687 și 1710 a trăit mai ales la Constantinopol, ca ostatic și ca trimis diplomatic. Acolo a învățat turca, a studiat istoria otomană și a compus. Cartea sa de muzică dedicată sultanului Ahmed al III-lea păstrează aproximativ 350 de piese instrumentale, într-o notație inventată chiar de el.

În 1710 a redevenit domn. Prin tratatul secret de la Luțk s-a aliat cu țarul Petru cel Mare, dar campania împotriva otomanilor a eșuat în iulie 1711 la Stănilești, pe Prut. Cantemir s-a refugiat în Rusia, unde a primit titlul de cneaz. În 1714 a devenit membru al Academiei din Berlin, la cererea căreia a scris Descriptio Moldaviae. Istoria creșterii și descreșterii Imperiului Otoman, tipărită la Londra în 1734, l-a făcut cunoscut în toată Europa.

Legătura cu Moldova

Principatul pe care Cantemir l-a condus și l-a descris cuprindea atât estul României de azi, cu capitala la Iași, cât și ținutul dintre Prut și Nistru, care formează acum Republica Moldova. De aceea, ambele țări îl cinstesc ca figură națională.

Pe urmele lui

Cantemir a murit la 21 august 1723 pe moșia sa din Rusia. Rămășițele sale pământești au fost aduse în 1935 la Biserica Trei Ierarhi din Iași. La Chișinău, bustul său face parte din cele douăsprezece sculpturi cu care s-a deschis în 1958 Aleea Clasicilor din Parcul Ștefan cel Mare.