Ștefan cel Mare

O statuie călătoare

La intrarea în cel mai mare parc din Chișinău stă un domnitor de bronz. Statuia a fost inaugurată în o mie nouă sute douăzeci și opt. Doisprezece ani mai târziu a fost dusă la Vaslui, în România. În o mie nouă sute patruzeci și doi s-a întors, iar în patruzeci și patru a plecat din nou. Abia în o mie nouă sute optzeci și nouă a revenit la locul ei inițial. Puține statui s-au mutat de atâtea ori. Omul pe care îl înfățișează este Ștefan cel Mare.

O altă Moldovă

Ștefan s-a născut între o mie patru sute treizeci și trei și o mie patru sute patruzeci, la Borzești. Pe paisprezece aprilie o mie patru sute cincizeci și șapte a urcat pe tron și a domnit până în o mie cinci sute patru peste Țara Moldovei. Aceasta era mai mare decât Republica Moldova de azi. Se întindea de la Carpați până la Nistru și la Marea Neagră. Cuprindea estul României de azi, cu capitala la Suceava, actuala Republică Moldova și părți din Ucraina. Domnia lui a durat patruzeci și șapte de ani, într-o țară unde domnitorii se schimbau des.

Bătălia de la Vaslui

Moldova se afla între trei puteri: Imperiul Otoman, Ungaria și Polonia. Pe zece ianuarie o mie patru sute șaptezeci și cinci, Ștefan a învins o armată otomană la Vaslui. Papa Sixt al Patrulea l-a numit apoi un adevărat apărător al credinței creștine. Un an mai târziu, la Războieni, a pierdut în fața sultanului Mahomed al Doilea, dar otomanii s-au retras. În o mie patru sute optzeci și patru, cetățile-port Chilia și Cetatea Albă au căzut totuși în mâinile lor.

Pietre și cetăți

Ștefan a ridicat zeci de biserici și mănăstiri de piatră. Cea mai cunoscută este mănăstirea Putna, sfințită în o mie patru sute șaptezeci. A lăsat urme și pe teritoriul Republicii Moldova de azi. În o mie patru sute nouăzeci și nouă a construit la Soroca o cetate de lemn, lângă un vad al Nistrului. O jumătate de secol mai târziu, cetatea a fost refăcută în piatră. Fortăreața rotundă, cu cele cinci bastioane, stă și astăzi în picioare.

Domnitor sfânt

Ștefan a murit pe doi iulie o mie cinci sute patru, la Suceava. A fost înmormântat la Putna, mănăstirea pe care o ctitorise. În o mie nouă sute nouăzeci și doi, Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat. De aceea, străzile și școlile poartă adesea numele întreg, Ștefan cel Mare și Sfânt.

Un nume în oraș

La Chișinău, principalul bulevard îi poartă numele, la fel ca parcul din spatele statuii. Între o mie nouă sute optzeci și nouă și nouăzeci și unu, aici se aduna mișcarea națională, și tot aici au avut loc ciocniri dure cu adversarii ei. Bronzul lui Alexandru Plămădeală a devenit astfel mai mult decât o amintire a Evului Mediu. La cinci secole după moartea sa, Ștefan stă din nou acolo unde a fost așezat în o mie nouă sute douăzeci și opt, la marginea bulevardului care îi poartă numele.