Cricova

Un oraș sub oraș

La un sfert de oră de mers cu mașina spre nord de Chișinău, o poartă se deschide într-un deal. În spatele ei nu e o pivniță obișnuită, ci un oraș. Peste o sută douăzeci de kilometri de galerii, trasate ca niște străzi, destul de largi pentru mașini și pentru un trenuleț electric. Tot anul, aici sunt între douăsprezece și paisprezece grade. Aerul este umed și liniștit. Aceasta este Cricova, una dintre cele mai cunoscute vinării din Moldova, și aproape tot ce o face deosebită se află sub pământ.

Piatră pentru capitală

Galeriile sunt mai vechi decât vinăria. Timp de secole, aici s-a extras calcar, piatra deschisă la culoare din care este ridicată o mare parte din Chișinău. Au rămas cariere goale, adânci de până la optzeci de metri. Potrivit dosarului depus la UNESCO, partea subterană acoperă aproape optzeci și cinci de hectare. În o mie nouă sute cincizeci și doi, cineva a văzut aici altceva: o pivniță naturală. Pe acest loc s-a amenajat o fabrică de vin spumant. Răcoarea constantă a făcut restul.

Bule după metoda veche

Cricova face vin spumant după metoda tradițională. A doua fermentare are loc chiar în sticlă, iar vinul se maturează luni întregi pe drojdie. Principiul este același ca în Champagne, dar beciurile de aici sunt răcoroase în mod natural. Casa se prezintă drept primul producător din țară care a lucrat astfel. Potrivit dosarului depus de Moldova la UNESCO, din aceste beciuri pleacă în fiecare an aproximativ două milioane de sticle de vin spumant.

O sticlă din o mie nouă sute doi

Adânc în galerii se află vinoteca națională. A fost începută în o mie nouă sute cincizeci și patru și numără astăzi aproape un milion trei sute de mii de sticle. Piesa de rezistență este un vin roșu de desert din o mie nouă sute doi, ultima sticlă dintr-un lot de patru sute. Tot aici stă și un lichior ceh din plante din același an. O altă parte a colecției are un trecut mai întunecat. Sunt vinuri atribuite lui Hermann Göring, ajunse la Cricova prin Moscova după al Doilea Război Mondial.

Degustare sub pământ

Vizitatorii străbat străzile subterane cu un trenuleț electric. Văd un film scurt într-un cinematograf de sub pământ și încheie într-una dintre sălile de degustare. Turul trebuie rezervat din timp și se face în mai multe limbi. Potrivit dosarului UNESCO, în două mii nouăsprezece au venit aproape o sută de mii de vizitatori. La intrare, un restaurant servește mâncăruri moldovenești alături de vinurile casei. Cine vine fără mașină ia un taxi: drumul din centru durează cam douăzeci de minute.

Patrimoniu în devenire

În două mii trei, Cricova a devenit patrimoniu cultural național. În două mii douăzeci și cinci, Moldova a înscris beciurile, împreună cu cele de la Mileștii Mici, pe lista indicativă a patrimoniului mondial UNESCO. Așa a primit un rol nou o veche carieră de piatră, săpată cândva pentru a construi o capitală. Deasupra pământului, orașul crește. Dedesubt, în aceeași liniște ca acum șaptezeci de ani, se maturează vinul.