Piața Centrală

Ce vedeți

Piața ocupă un cvartal întreg din centru, vizavi de Gara Centrală de pe strada Mitropolit Varlaam. Cine intră trece pe rând pe lângă tarabele cu legume și fructe, măcelari, lactate, dulciuri și prăjituri de casă. Mai în spate, oferta se schimbă spre haine, articole de uz casnic, unelte și piese de schimb. Printre tarabe se găsesc și suveniruri, coșuri împletite și tradiționalele căciuli de blană.

Nu este o piață restaurată pentru turiști, ci o piață vie: zgomotoasă, plină și uneori haotică. Tocmeala face parte din joc, iar vânzătorii lasă adesea clienții să guste fructele sau brânza înainte de a cumpăra.

Istorie

Piața are o istorie lungă. Piața Nouă, deschisă în 1825, este considerată de primărie străbunica actualei Piețe Centrale. În 1829 i s-a adăugat iarmarocul de Sfântul Dumitru, care se ținea în fiecare octombrie în piața de lângă biserica Ciuflea. Pe la 1860, Chișinăul devenise centrul comercial al guberniei Basarabia: în 1861, în provincie erau înregistrați 4.000 de negustori, dintre care peste o mie la Chișinău.

Piața Veche și Piața Ilie vindeau pe atunci exclusiv alimente; celelalte mărfuri se comercializau în bazaruri și în mici prăvălii, dughene. În epoca sovietică, piața se numea pur și simplu Piața Centrală, în rusă Țentralnîi rînok. Partea dinspre bulevardul Ștefan cel Mare a fost construită după război cu blocuri de cinci etaje, cu magazine la parter.

Sfaturi pentru vizită

• Dimineața oferta este cea mai bogată, iar atmosfera cea mai vie.
• Portofelul și telefonul se țin aproape; în aglomerație e o precauție înțeleaptă.
• E nevoie de numerar în lei; la majoritatea tarabelor nu se plătește cu cardul.
• Vânzătorii de brânză proaspătă de oaie și tarabele cu murături sunt locul unde bucătăria moldovenească se gustă în forma ei cea mai simplă.
• Gara Centrală este chiar vizavi, practic pentru cine își continuă drumul.