Plăcinte

Mirosul dimineții

La Chișinău, dimineața miroase a aluat copt. La chioșcuri, în brutării și la tarabele din piață se vând turte plate și umplute, calde, învelite în hârtie. Se numesc plăcinte. Potrivit oficiului național de turism al Moldovei, niciun alt fel de mâncare nu simbolizează mai bine poporul moldovenesc și tradițiile lui. O plăcintă cu brânză și un bol de smântână sunt aici un prânz complet, care se mănâncă din mână, pe drum.

Un nume latinesc

Numele este mai vechi decât țara. Plăcintă vine din latinescul placenta, care înseamnă turtă, iar acest cuvânt se trage din grecescul plakous, turtă plată. Ca strămoș îndepărtat este adesea pomenită placenta romană, o turtă cu brânză și miere descrisă de omul de stat Cato cel Bătrân acum mai bine de două mii de ani. La începutul secolului al nouăsprezecelea, plăcinta apărea deja în meniurile din Odesa, alături de mâncăruri balcanice. Din Basarabia, s-a răspândit apoi prin stepa din sudul Ucrainei.

Aluat, umplutură, împăturire

Plăcinta clasică în tigaie începe cu un aluat simplu din făină, apă caldă, ulei și sare, lăsat să se odihnească o jumătate de oră. Fiecare bilă de aluat se întinde apoi foarte subțire. Umplutura se pune la mijloc, iar marginile se pliază peste ea, ca petalele unei flori. Apoi turta se apasă ușor și se prăjește pe ambele părți, până devine aurie, într-o tigaie cu puțin ulei. Alte variante se coc în cuptor, din foietaj sau din aluat tras subțire ca foaia.

Ce se pune înăuntru

Umplutura urmează anotimpul și cămara. Cea mai cunoscută este brânza sfărâmată cu mărar. Mai sunt plăcinte cu varză călită, cu cartofi și ceapă prăjită sau cu dovleac. Cele dulci primesc mere, vișine sau brânză dulce de vaci. În posturile Bisericii Ortodoxe, când lactatele nu ajung pe masă, se aleg varza, cartofii sau dovleacul. Acasă, lângă plăcintă se pune o lingură de smântână, iar alături o cană de ceai sau un pahar de vin.

De la bucătărie la lanț de restaurante

În Moldova, restaurante întregi poartă numele acestui aluat. Lanțul de restaurante La Plăcinte, apărut chiar în Moldova, avea deja în două mii paisprezece trei localuri la București. Dar și vecinii consideră plăcinta a lor. Ucraina și-a trecut tradiția platsyndei, în două mii douăzeci și doi, pe lista națională a patrimoniului imaterial, iar România a obținut protecție europeană pentru plăcinta dobrogeană.

Mică, dar veche

O plăcintă e mică, ieftină și se mănâncă repede. Dar cine o rupe în două ține în mână o bucată de istorie. Numele vine din latina Romei, plăcinta a călătorit până la Odesa și în stepa de la Marea Neagră, iar umplutura vine și acum din grădină și de la stână. Trei țări o socotesc a lor, iar în Moldova i se spune simplu mâncarea de fiecare zi.