Orheiul Vechi

Un râu în stâncă

La puțin peste cincizeci de kilometri nord de Chișinău, un râu mic face ceva neașteptat. Răutul își taie drum adânc într-un platou de calcar și șerpuiește prin el în bucle largi. Împreună, aceste meandre au în jur de șapte kilometri. Ele înconjoară două creste de stâncă cu pereți abrupți. Toată valea formează un fel de amfiteatru, lat de trei kilometri și jumătate. Acesta este Orheiul Vechi. Este cel mai important peisaj arheologic al Moldovei, iar cine privește atent vede că aproape fiecare stâncă de aici poartă o poveste.

Cetățile geților

Cele mai vechi urme au peste două mii de ani. Între secolele al șaselea și al treilea înainte de Hristos, geții au ridicat aici fortificații. S-au apărat cu șanțuri, valuri de pământ și cu ajutorul stâncilor abrupte. Pe creasta de lângă satul Butuceni, arheologii au găsit și un sanctuar circular. Potrivit dosarului depus de Moldova la UNESCO, este cel mai vechi de acest fel din lumea getică.

Un oraș al Hoardei de Aur

În prima jumătate a secolului al paisprezecelea a sosit o lume cu totul diferită. Hoarda de Aur, imperiul hanilor mongoli, a întemeiat în vale orașul Șehr al-Cedid. Aici erau un palat, o moschee, un caravanserai, un mausoleu și trei băi. Pe la o mie trei sute șaizeci și nouă, mongolii au dispărut. Pe ruinele lor, moldovenii și-au construit propriul oraș, Orheiul, care a existat până pe la o mie cinci sute patruzeci.

Călugări în peretele de stâncă

În secolul al cincisprezecelea, călugării au început să sape peșteri în calcar. De-a lungul râului, cercetătorii numără astăzi în jur de două sute. Cea mai cunoscută mănăstire rupestră se află în peretele crestei Peștera. Un coridor îngust duce la o capelă și la douăsprezece chilii mici. În stâncă se văd inscripții din anii o mie șase sute nouăzeci, când peșterile serveau și drept ascunzătoare. Aici mai trăiesc și azi câțiva călugări. Ei îngrijesc biserica de pe vârful dealului.

Satul Butuceni

La poalele crestei se află satul Butuceni. Într-o casă țărănească restaurată, un muzeu etnografic arată cum se trăia aici la sfârșitul secolului al nouăsprezecelea. Casa a fost refăcută cu materiale și tehnici tradiționale. În pensiunile din Butuceni și Trebujeni se poate înnopta, iar oficiul național de turism chiar recomandă asta. Cine rămâne vede defileul în lumina dimineții, înainte să sosească vizitatorii.

Un peisaj ca o arhivă

Rezervația a fost înființată în o mie nouă sute șaizeci și opt. Din două mii șaptesprezece, Orheiul Vechi se află pe lista indicativă a patrimoniului mondial. În acest peisaj, arheologii numără peste o mie de structuri, și doar o parte au fost cercetate. Geții, mongolii, domnitorii moldoveni și călugării și-au lăsat fiecare stratul aici. Fiecare strat spune cine a socotit, la vremea lui, că valea merită apărată. Râul curge și acum în jurul ei, ca și cum ar păzi arhiva pe care a săpat-o singur.