Mănăstirea Țipova

Ce vedeți

Din satul Țipova, o potecă cu trepte tăiate în piatră coboară spre peretele falezei. Acolo se află trei grupuri de grote, la înălțimi diferite, legate prin coridoare și galerii. Bisericile sunt încăperi simple în stâncă, cu icoane, lumânări și ferestruici care dau spre Nistrul larg și spre malul ucrainean. Potrivit portalului național de turism, complexul are peste douăzeci de încăperi legate între ele.

Ceva mai încolo, pârâul Țipova se prăvălește peste o margine de stâncă într-un bazin: cascada are aproximativ 16 metri înălțime. Pe platou se află și o biserică construită la suprafață.

Istorie

Datarea este nesigură. Unii cercetători plasează cel mai vechi grup, cu biserica Sfintei Cruci, încă în secolul al XI-lea sau al XII-lea; biserica Sfântul Nicolae ar data din secolul al XIV-lea. Cel mai mare grup, în jurul bisericii Adormirea Maicii Domnului, s-a dezvoltat între secolele XVI și XVIII și a fost refăcut și extins în 1765. O obște monahală este atestată documentar pentru prima dată în 1699.

În jurul mănăstirii circulă povești care nu pot fi dovedite. O tradiție locală spune că Ștefan cel Mare s-ar fi cununat aici în 1478 cu Maria Voichița; alta plasează mormântul legendarului cântăreț Orfeu într-o nișă de lângă cascadă. Sigur din punct de vedere istoric este că autoritățile sovietice au închis mănăstirea în 1949. Grotele au fost jefuite, iar complexul a decăzut. În 1993-1994, viața monahală a revenit.

Sfaturi pentru vizită

Coborârea este abruptă și devine alunecoasă după ploaie. E nevoie de încălțăminte solidă, iar persoanele cu mobilitate redusă ajung greu la grote. Vara merită luată apă: urcușul înapoi se face în plin soare.

Țipova și Saharna sunt aproape una de alta, de-a lungul Nistrului, și formează împreună o excursie de o zi din Chișinău; drumul durează circa o oră și jumătate în fiecare sens. Șoseaua spre sat este îngustă, dar practicabilă cu o mașină obișnuită. Liniștea din bisericile rupestre, unde trăiesc din nou călugări, se cuvine respectată.