Nicolae Sulac

Sulac s-a născut în septembrie 1936 la Sadîc, un sat din fostul județ românesc Cahul, în sudul actualei Republici Moldova. Cariera artistică și-a început-o în 1959, în corul Doina. În 1965 a devenit solistul orchestrei de muzică populară Fluieraș, iar în anii 1970 și la începutul anilor 1980 a fost solistul permanent al ansamblului Lăutarii.

A cântat despre bucuriile și durerile neamului său și a lăsat sute de cântece compuse sau interpretate de el, alături de concerte filmate. Interpretarea baladei Miorița, vechea poveste a ciobanului care își presimte moartea, a devenit cel mai cunoscut cântec al său. A primit titlul de Artist al Poporului, iar după independență, în 1992, Ordinul Republicii. În 2002 a înființat o fundație pentru susținerea muzicii populare. A murit în aprilie 2003 la Chișinău, în urma unui accident vascular cerebral; în 2007 a mai apărut albumul postum La o margine de drum.

Legătura cu Moldova

Sulac a lucrat toată viața în Moldova și a devenit un simbol al muzicii populare de aici. Agenția de presă IPN l-a numit, la împlinirea a 70 de ani de la naștere, vocea de aur și conștiința Basarabiei.

Pe urmele lui

Este înmormântat în Cimitirul Central de pe strada Armenească din Chișinău, unde la 9 octombrie 2004 a fost dezvelit un bust. Palatul Național, marea sală de concerte a capitalei, îi poartă numele. Tot numele lui îl poartă un liceu din Chișinău, o școală de muzică din Florești și un festival național al tinerilor interpreți de muzică populară.