Alivenci

Origine și istorie

Alivencile sunt bucătărie țărănească în sensul propriu al cuvântului: mălai din recolta proprie, lapte, brânză și smântână din propria gospodărie. De fapt sunt o mămăligă îmbogățită, care nu se răstoarnă pe fundul de lemn, ci intră la cuptor cu lactate și ouă. Felul ține de bucătăria Moldovei istorice, împărțite astăzi între România și Republica Moldova. Potrivit descrierii de pe Wikipedia, moldovenii făceau alivenci de Sfântul Petru, vara. Cele mai bine documentate rețete de casă vin din județul Botoșani, imediat dincolo de graniță, unde familiile spun că le pregătesc de generații. Potrivit unui reportaj din Financiarul, sunt cele mai potrivite vara, când laptele și brânza sunt proaspete.

Ce conțin

Laptele se pune la fiert cu unt și sare, apoi se adaugă mălaiul, care se îngroașă câteva minute până devine un terci consistent. După ce s-a răcit puțin, se încorporează brânză proaspătă sfărâmată (brânză dulce de vaci, urdă sau telemea), smântână, gălbenușuri și puțină făină. Albușul bătut spumă face totul pufos. Amestecul se coace trei sferturi de oră într-o tavă unsă, până se întărește și se rumenește. Rețetele mai simple de la sat lasă deoparte ouăle și coc doar mălai, lapte, sare și puțină brânză dulce.

Unde și cum le gustați

Alivencile sunt înainte de toate mâncare de casă. Cea mai bună șansă o aveți într-o pensiune rurală, unde se gătește cu produse de sezon. Se taie în pătrate și se mănâncă calde sau la temperatura camerei, cu o lingură de smântână deasupra. Gustul este blând și cremos, cu textura granulată a mălaiului.