Compot

Origine și istorie

Cuvântul vine, prin francezul compote, din latinescul compositus, compus. În Europa de Vest, compote înseamnă mai ales fructe înăbușite, care se mănâncă cu lingura. În Europa de Est, accentul s-a mutat pe lichid: aici kompotul este în primul rând o băutură, iar iarna se face adesea din fructe uscate. Republica Moldova, cu livezile ei întinse, se înscrie în această tradiție. Potrivit prezentării bucătăriei moldovenești, compotul face parte dintre băuturile tradiționale fără alcool ale țării, într-o bucătărie în care altfel pe masă stă mai ales vinul.

Cum se prepară

Pentru un compot proaspăt, fructele de sezon, întregi sau tăiate în jumătăți, se pun în apă cu zahăr după gust. Amestecul fierbe câteva minute, se mai infuzează în timp ce se răcește și se bea rece, cu sau fără fructe în pahar. Pentru iarnă, borcanele se umplu cu fructe, se toarnă peste ele sirop fierbinte de zahăr și se închid ermetic. Așa, în multe beciuri stau la rând borcane cu vișine, caise sau prune pentru iarnă. Fructele din aceste borcane se pot folosi mai departe în bucătărie: o rețetă de colțunași cu vișine recomandă, de pildă, vișine scurse din compot. Iarna, compotul se fierbe și din mere, pere și prune uscate.

Unde și cum îl gustați

Acasă, compotul stă pe masă într-o carafă mare, pentru copii și pentru cei care nu beau vin. În restaurantele și localurile cu bucătărie tradițională găsiți adesea compot de casă în lista de băuturi, la pahar sau la carafă. Gustul depinde de fructe și de mâna celui care îl face: ușor și răcoritor vara, mai profund și mai plin când e făcut din fructe uscate.