Mujdei

Origine și istorie

Numele provine din contragerea expresiei must de ai, adică zeamă de usturoi. În bucătăria Moldovei și a României, usturoiul nu este un detaliu: intră în piftie, în marinate și în mujdei, care stă pe masă ca sos separat. Potrivit descrierii mesei tradiționale moldovenești, mămăliga, carnea de porc sau peștele prăjit merg adesea împreună cu mujdeiul. Sosuri înrudite găsiți în jurul întregii Mediterane: aioli în Provence, agliata în Italia, skordalia în Grecia și toum în Liban. Spre deosebire de skordalia, legată cu pâine sau cartofi, mujdeiul este de obicei subțire și foarte iute.

Ce conține

Baza este simplă: căței de usturoi proaspăt, pisați cu sare grunjoasă într-un mojar sau zdrobiți până devin o pastă fină, apoi diluați treptat. În cele mai multe case se folosește ulei de floarea-soarelui, astfel încât se formează o emulsie ușoară. Cine servește sosul la supă sau la carne fiartă folosește adesea apă sau puțină supă. Există variante regionale cu smântână, cu zeamă de lămâie sau cu un praf de boia. Consistența variază de la o pastă care se poate întinde până la un sos subțire, aproape apos.

Unde și cum îl gustați

Mujdeiul stă pe masă într-un bol mic, ca să puneți o lingură peste mămăligă sau să înmuiați în el o bucată de pește sau de carne. Se potrivește la peștele de râu prăjit, la frigărui, la pui, la carnea fiartă și la cartofii prăjiți. În restaurantele cu bucătărie moldovenească îl puteți cere liniștit dacă nu vine din oficiu cu felul comandat. Așteptați-vă la o iuțeală puternică de usturoi crud, care ține ore bune.