Frigărui

Origine și istorie

Cuvântul vine de la a frige, iar frigarea este vechea țepușă pe care se rotea carnea deasupra focului. Carnea friptă la foc este la fel de veche ca păstoritul, iar la țară, în Moldova, familiile țineau porci, oi, capre și găini. Potrivit moldova.travel, de Paști se mănâncă în mod tradițional miel, iar de Crăciun porc, și fiecare casă are rețeta ei de marinată, adesea cu vin. Frigăruile, așa cum se fac azi la grătar, au multe în comun cu șașlîcul, venit din Caucaz și din Asia Centrală. Pe același grătar stau adesea și mititei sau mici, cârnăciori condimentați din carne tocată care au ajuns în Moldova prin România.

Cum se prepară

Ceafa de porc este preferată, pentru că, fiind marmorată, rămâne suculentă; spata de miel este alternativa. Carnea se taie bucăți mari și se marinează cel puțin câteva ore, ideal o noapte, cu rondele de ceapă, sare, piper, dafin și un pahar de vin sec. Apoi se înșiră pe țepușe de metal, eventual alternând cu ceapă sau ardei. Se frige pe mangal sau pe jar de lemne, fără flacără, iar unii stropesc carnea din când în când cu marinată sau cu vin.

Unde și cum le gustați

Frigăruile țin de weekendurile petrecute afară, de sărbători și de reuniunile de familie, pe o terasă, la un lac sau în pădurile Codrilor. Multe restaurante cu terasă au grătar pe cărbuni. Alături vin pâine proaspătă, ceapă crudă, o salată de roșii și castraveți și adesea mujdei, sosul de usturoi care nu lipsește de lângă carnea de porc la grătar. Un pahar de vin roșu local încheie tabloul.